molia

În căutarea mea prin cămară am avut „plăcerea” să o întâlnesc pe Doamna Molie. Am zis „OK”, e doar un fluture amărât, ce poate face? Numai că uimirea mi-a fost mare când, am descoperit că Doamna M. nu era singură, ci venise însoţită, de fapt era numai normal pentru o doamnă să fie însoţită. :)) N-am apucat să o întreb cine erau ceilalti, dar am bănuit că ar putea fi familia ei. Şi, fiind deranjată de faptul că a dat buzna nepoftită în mâncarea mea, am luat măsuri deportând-o direct în coşul de gunoi, cu familie cu tot. Eram nedumerită de ce am găsit molii în mâncare, deoarece ştiam că moliile rod haine, în special cele de lână… nu şi mâncare…
Totul era în regulă, trecuse ceva vreme, uitasem deja de incidentul cu Doamna Molie când, deschizând cămara… ce să vezi?? Tot neamul „molicesc” avea reşedinţa în cămara mea. M-am îngrozit. În făină, în orez, în zahăr, etc., în toate pungile pe care au reuşit să le găurească!!! Mă întrebam dacă n-a dat vreo plagă (ca cele din Egipt) peste mine? Şi cum se face că deşi făcusem nu de mult curăţenie, au apărut din nou?
Explicaţia? Am pierdut din vedere faptul că moliile îşi fac cuib şi lasă larve (împachetate bine), ca mai apoi familia „molicească” să se refacă din „cenuşă” ca pasărea phoenix. 
Aşa că, am luat-o de la capăt, curăţând tot, aruncând tot. Aşa am scăpat de molii!!! 

Banală povestea, dar are o lecţie bună în caz că vrei să faci curăţenie în viaţa ta.

... dintr-o dată constaţi că lucrurile se îndreaptă către nicăieri, eşti în impas… mai „rătăcit” ca oricând, fără a înţelege cum şi de ce… Încerci să contabilizezi ce ai investit, ce ai primit şi cu ce ai rămas… Cum arată bilanţul? 
Hmmmm, parcă aşteptai să fie altfel… prea multe ore pierdute fără rost... prea multe ispite oferite ochilor tăi... prea multe vorbe fără sens... prea multe păcate înghesuite în viaţa ta... prea multe intenţii bune amânate... prea multă teorie, practică mai nimic... Oooo, atâtea lucruri adunate, însă fără valoare… „câştigurile” acumulate în viaţa ta nu acoperă pierderile. Neplăcut moment… Ce e de făcut? Puţină ordine, n-ar strica!
Începi lucrul… te deconectezi de la tot ce te-ar putea tulbura… telefon, messenger, mail, de la TOT, pentru că e nevoie să gândeşti limpede când vei alege. Ce vei păstra şi ce vei arunca??  
Priveşti către „lucrurile” care ar trebui aruncate pentru că îţi răpesc prea mult din viaţă, dar îţi plac,  iar privindu-le îţi răscolesc amintiri… Pierzi clipe lungi uitându-te la ele şi parcă ţi-e dor… Dar cum rămâne cu curăţenia? Deja te-ai împotmolit? Ştii ce trebuie să faci: să le arunci!!! Îţi fac rău, nu pricepi? …e atât de greu să renunţi, aşa că amâni şi începi cu altceva.
Găseşti într-un colţ, nişte lucruri uitate, dar care pe vremuri îţi mai rupeau din timp. Le arunci. Ce bine te simţi. "Ai făcut treabă bună!" (spui în mintea ta) "Eşti demn de laudă!" (te încurajezi singur). După un timp, n-ai încotro şi te întorci la primele, preferatele tale, dar nu vrei să renunţi: „pe astea le mai păstrez, le pun acolo într-o cutie, cine ştie, într-o zi… posibil să am nevoie de ele. E păcat să le arunc… le păstrez, măcar aşa ca amintire... n-au cum să-mi facă rău!" (te amăgeşti) 
Lucrezi la viaţa ta, te pregăteşti pentru o alta - una mai bună. Faci planuri, te consolezi cu gândul că totul se va schimba. Totul a rămas în urmă… ţi-ai scos din minte gândurile rele ce care hoinăreau hai-hui (ai omorât fluturii), ţi-ai vindecat ochii şi nu le-ai mai dat voie să privească tot ce-şi doreau, ţi-ai „legat” mâinile să nu facă ce n-ar trebui, ai răbdat, cu toate că ţi-a fost greu, ţi-ai ascuns dorinţele, ca să nu le mai vezi, să nu mai doreşti (nu mai zboară nici un fluture)… ţi-ai aruncat totul în cutii şi le-ai închis bine, le-ai sigilat, dar încă le ţii acolo (păstrezi larvele!!!)…

Tu cum ai scăpat de „molii”?