bunătate

A fi bun, înseamnă a le arăta altora bunătate, fără a-i constrânge la obligaţii – asta face Dumnezeu tot timpul. Şi doreşte să ne purtăm la fel cu alţii. Astfel lucrează El. 
Dumnezeu nu pretinde că felul disciplinat de vieţuire ar fi uşor de adoptat, dar el făgăduieşte că este aducător de împlinire. Însă necesită exerciţiu. El, ne spune să începem cu paşi mici pentru a săvârşi fapte de bunătate discrete şi să observăm răsplata pe care o vom resimţi. El este sigur că ne vom reîntoarce pentru mai mult.... 
Atunci când oferim daruri de slujire neegoistă, întrezărim un crâmpei din ceea ce simte Dumnezeu atunci când binecuvântează. De aceea, creştinii ar trebui să se conducă după principiul: „Fă pentru alţii, chiar dacă ei nu fac niciodată pentru tine”.

Abraham Heschel spunea: „Când eram tânăr, îi admiram pe oamenii inteligenţi. Pe măsură ce am înaintat în vârstă, am început să-i admir pe oamenii buni”.

Iar în Scriptură scrie că ceea ce face farmecul uni om, este bunătatea lui. Şi aş completa, spunând că oamenii buni reflectă caracterul lui Dumnezeu.

Sigur ne-am gândit de nenumărate ori să facem fapte bune, să avem timp să fim buni, dar mereu am amânat, aşteptând parcă un moment mai potrivit, o "ocazie"care n-a mai venit...

Pierdem din vedere faptul că bunătatea reală, ruptă din bunătatea lui Dumnezeu se manifestă continuu, trebuie să facă parte din noi, să fie un mod de viaţă...

Se pare că tre să schimb ceva, tu nu?