mergi singur...?!

Am revenit şi astăzi cu poveşti de "ieri", dar care sunt întotdeauna bine venite.
Vă amintiţi? Se povesteşte că un om şi câinele său se plimbau prin cer. Au mers pe drumul pietruit cu aur… pe lângă un gard de marmură fină. Urcând spre deal au întalnit o poartă superbă, construită din perle, ce străluceau sub razele soarelui. Ajungând lângă poartă, au văzut un om şezând în pragul ei.

"Scuzaţi-mă” i s-a adresat stăpânul câinelui, “Unde ne aflăm”?

“În Rai” – a răspuns portarul.

“Putem primi un pahar cu apă”? A întrebat stăpânul câinelui.

“Desigur” a răspuns portarul, “intră şi vei primi apă răcoritoare”.

“Şi prietenul meu poate intra”? A întrebat vizitatorul.

“Regret” i-a răspuns portarul “Nu permitem intrarea animalelor”.

Omul a decis să renunţe la apă, şi-a chemat câinele şi-au plecat mai departe. Drumul în continuare, era anevoios şi plin de praf. Tot mergând au ajuns la o poartă simplă de lemn, fără gard prin-prejur. Portarul rezemat de poartă, citea dintr-o carte.

“Pardon” i s-a adresat vizitatorul. “Putem primi puţina apă”?

“Desigur, cu plăcere, poftim intraţi” a răspuns amabil portarul.

Ei au trecut poarta şi au baut apă rece din fântâna apropiată, cât au poftit “Mulţumim, puteţi şi să ne spuneţi unde ne aflăm?

“În Rai” le-a răspuns portarul.

“Sunt complet derutat şi portarul precedent, mi-a spus, că la poarta lui e intrarea în Rai” a spus vizitatorul.

"Ah, te referi la strada aurită şi poarta cu perle? Nu, acolo e Iadul”.

“Şi nu vă pasă că acolo se folosesc de numele vostru”? S-a mirat, stăpânul câinelui.

“Nu”, i-a răspuns portarul. “Noi suntem bucuroşi că ei îi iau pe toţi aceia, care sunt de acord, să-şi părăsească prietenii şi să-i lase afară”.

Vedeţi pe unde vă sunt prietenii şi spuneţi-le o vorba bună! Ţineţi minte, cu un prieten bun, întodeauna veţi avea, o “rază de lumină”.