luni, 6 aprilie 2009

gânduri

Cu toate că nu există răspuns la întrebarea "De ce?", răspunsului urmându-i un alt "de ce?"... am adunat câteva gânduri ce ar prinde bine unor persoane dragi mie (...).

Sunt oameni care oferă mult celor din jur, dar fără să le pese…. Şi alţii care oferă puţin, dar atât de „mult” din bucăţica lor, pentru că le pasă…  
Poţi da fără iubire, dar nu poţi iubi fără dăruire...  

Se confundă adesea iubirea cu zâmbete, flori, bucurie….însă adevărata iubire apare atunci când se plânge alături de cel ce suferă, şi se stă alături de cel care are nevoie de sprijin…  
Iubirea nu e doar un zâmbet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet rănit şi apoi vindecat de altul...  
Iubirea trebuie învăţată, încercată şi experimentată... prima atingere nu reprezintă niciodată expresia ei desăvârşită...  

Puţini oameni reuşesc să priceapă că atunci când iubeşti, trebuie să dai drumul… în nici un caz sa ţii cu forţa… pentru că exista o lege nescrisă… dacă e iubire adevărată se va întoarce, iar daca nu… e cazul sa înţelegi ca nu a reprezentat niciodată nimic…  
O iubire pe care eşti nevoit s-o păzeşti nu reprezintă nimic. Dar tocmai asta n-au să înţeleagă niciodată oamenii geloşi.
Gelozia ia naştere odată cu dragostea, dar nu moare odată cu ea...  

Cei care ajung sa iubească, se schimbă, se transformă… într-o relaţie oferi şi ţi se oferă, şi nu poţi ieşi din ea la fel cum ai intrat… în spatele tău e un alt „bagaj”, pe care nu l-ai avut la intrare… 
Cine iubeşte şi este iubit nu va mai fi niciodată acelaşi om ca înainte...  

Frumuseţea unei persoane nu stă în ceea ce izbeşte ochiul, ci în ceea ce este ca om… şi pentru fiecare, frumuseţea e atât de diferită… şi întotdeauna frumuseţea o vedem în ceea ce iubim noi, nu în ceea ce iubeşte altul.  
Nu iubeşti o femeie (bărbat) pentru ca este frumoasă, ci este frumoasă pentru că o iubeşti tu!
 
Când iubeşti, inima intră deseori în contradicţie cu raţiunea, pentru că gândeşti într-un fel, dar simţi mai mult decât ai vrea…. şi de acolo se naşte mai multă suferinţă, şi se trăieşte într-o continuă visare… departe de lumea reală…  
În iubire se simte mai mult decât e nevoie, se suferă mai mult decât se cugetă, se visează mai mult decât se trăieşte...
 
La ce sau la cine te-ai gândi dacă ai mai avea doar câteva clipe de trăit???  
Abia când stai faţă în faţă cu posibilitatea morţii realizezi ce şi cine este cu adevărat important, iar ultimul gând pe care ţi-l mai permiţi, te duce la ceea ce iubeşti sau ai iubit cu adevărat. Nu degeaba se spune că preţuieşti mai mult un lucru abia când îl pierzi… păcat că abia atunci iţi dai seama de valoarea sa...  

Iubirea e tot ce dorim, iar în final e tot ce-am avut… 


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu