S-a încăpăţânat să intre într-o grupă în care nimeni nu o dorea, era deja a 7-a, numărul maxim al grupei fiind de 5-6. Dar oricât s-ar fi discutat cu ea, nu ajungeam la o înţelegere. Aşa că s-a tras la sorţi, cineva trebuia să plece!
Nu vreau să-mi amintesc ce bocete au fost şi câtă suferinţă, când la sorţi a ieşit una din fetele adorate de grupă... Copila care a iscat scandalul însă, era în culmea fericirii, neştiind cât o va costa!
A plâns cât nu se poate, neputând suporta respingerea celorlalte fete... şi nici nu era uşor de suportat, pentru că ele o dispreţuiau, ajunsese bătaia lor de joc... "era inamicul" care s-a băgat între ele.
Mă uitam la ea, sperând că va regreta alegerea făcută şi îmi va cere să o mut în altă grupă, dar n-a făcut altceva decât să le vadă pe ele vinovate, n-a realizat că greşeala era la ea.
Situaţia creată, mi-a adus în minte o imagine a încăpăţânării noastre: o persoană care încearcă să intre într-un spaţiu mult mai mic decât ea, fiind silită să cioplească din sine pentru a reuşi, provocându-şi durere... Mă întreb: oare merită?
"Nu-ţi petrece timpul cu cineva care nu este dispus să şi-l petreacă cu tine"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu