Dar cu dragostea cum rămâne?

Am rămas frapată de modul în care se poate încheia o căsătorie astăzi. Se pare că a te căsători a devenit un fel de afacere, se discută termenii (condiţiile) fiecare venind cu oferta. De pe desfăşurătorul celor mai actuale oferte:

El = am casă, am maşină, locuiesc la oraş (cei care locuiesc la sat, nu prea au succes în afacerea asta... ), câştig o sumă colosală, îmi doresc o femeie frumoasă (fotomodel), deşteaptă, etc.

Ea = sunt frumoasă, am şcoală, nu vreau copii pentru că nu vreau să-mi  pierd silueta, vreau să fac carieră, nu ştiu şi nu-mi place să gătesc, vreau situaţie financiară bună ca să-mi permit haine după ultima modă, 2-3 şedinţe de masaj pe săptămână, tratamente cosmetice, programări la coafor şi manichiură, etc.
După prezentarea ofertei se „bate” palma dacă convine amândorura, dacă nu se analizează altă ofertă.

Se pare că mai toţi oamenii de azi sunt „afacerişti”, dar nu toţi sunt şi pricepuţi, pentru că de cele mai multe ori "afacerea" dă faliment = divorţ. 

Poate că voi părea demodată, dar îndrăznesc să întreb: "Unde e dragostea în această afacere? Cu ea cum rămâne???"