Sssst!

M-am întrebat de multe ori: „Cum ar fi să trăieşti în întuneric? Cum e posibil să trăieşti fără să vezi măcar o dată frumuseţea unui apus de soare? Fără să vezi multitudinea culorilor regăsite în lucrurile minunate din jurul tău? Fără să poţi vedea chipul celor dragi (şi totuşi să-i iubeşti)?” Mereu am spus că muţenia e o alternativă mai bună la a nu vedea, şi totuşi e dificil să trăieşti în tăcere.
O săptămână a tăcerii. N-am făcut nici un experiment şi nici n-am tăcut că eram supărată sau pentru că nu aveam nimic de spus. O răceală „draguţă” care nu s-a lăsat şi s-a prins cu toată forţa de mine, cu toate că afară era zapuşeală, m-a adus la tăcere. Am fost nevoită să vorbesc doar în şoaptă, dar şi atunci cu mare dificultate.
Eram la muncă şi o clientă, după ce m-a lăsat să-i explic ceva (cu efort considerabil din partea mea) s-a răstit dintr-o dată la mine: „Da vorbeşte doamnă mai tare, că nu înţeleg nimic!”... de parcă n-aş fi vrut...  
Alţi clienţi, intrau, mă întrebau câte ceva şi pentru că vorbeam în şoaptă, vorbeau şi ei în şoaptă. Îi întrebam de ce vorbesc astfel şi îmi răspundeau: „am crezut că vorbeşti aşa ca să nu deranjezi” sau „am crezut că aşa se vorbeşte aici”, alţii râdeau când îşi dădeau seama de comicul situaţiei (vorbind încet fără să-şi dea seama). 
Şoptitul meu i-a adus mai aproape pe oameni (ca să audă), atât de aproape încât îmi luau aerul, sau mai „drăguţ” unii ridicau tonul când îmi vorbeau... asta până în momentul în care le spuneam: „nu pot să vorbesc, dar nu sunt şi surdă”. 
Asta a fost partea haioasă, însă neputinţa de a dori să răspunzi când te strigă cineva sau să când sună telefonul, e greu de descris. Să vrei să faci un lucru, să faci tot ce trebuie, dar cuvintele să nu iasă pur şi simplu... E ciudat să stai într-un cerc de prieteni în care se discută, să ai ceva de spus şi totuşi să nu ai putere să o faci.

Ieri, pe neaşteptate am „spart” tăcearea. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru că mi-a redat vocea. Ştiu că de azi voi preţui mai mult acest dar. 

Poţi vorbi? Cei din jur te aud? Eşti un om binecuvântat!