duminică, 28 septembrie 2008

"lămurire"

Intră la un xerox un bătrânel de la ţară şi întreabă: "Cât e o foaie de aia la xerox?"
I se răspunde: "Douăzeci de bani tataie!"
"Cât? Aşa de mult?"
O altă clientă care aştepta la rând sare în ajutor zicând: "E doi lei!"
"Valei, da de ce e aşa scump?"
Observând nedumerirea bătrânului, intervin şi alte persoane, vorbind toţi în acelaşi timp, încât nu se mai înţelegea nimic. Unul zicea: "E două mii de lei!" altul: "E douăzeci de bani!"Când s-a liniştit toată lumea, bătrânul s-a întors şi a spus: "Dacă era doar doi lei făceam, dar aşa e prea scump!"
Uite aici vorba populară care zice: "Unde-s mulţi puterea creşte" nu s-a potrivit, dar ăla ce zice: "Copilul cu moaşe multe rămâne nemoşit"e numai bun!

ganduri ce dau fiori

Deschid messengerul si cand ma uit in lista friends = 0; familie = 0; colegi = 0; cunostinte = 0; NIMENI!

M-a strafulgerat un gand in acel moment: "cum ar fi daca intr-o zi in viata noastra n-ar mai fi nimeni?"

Oribil gand, sper sa nu-l traiesc vreodata cu adevarat!!!

miercuri, 10 septembrie 2008

miezul

Ai ales vreodată un măr care arăta frumos şi-ţi lăsa gura apă, iar gustând ai descoperit că e fără gust sau chiar putred în interior şi plin de viermi?

Ai cules vreodată o roşie care părea a fi coaptă, iar la o privire mai atentă ai descoperit că era coaptă doar pe o parte sau avea interiorul crud? Eu da. Fiul meu, obişnuieşte să le numească roşii mincinoase.

Uneori sunt şi eu (poate şi tu) asemenea unui măr sau a unei roşii mincinoase. Arăt bine, chiar extraordinar de bine în exterior, dar sunt "putredă" în interior...  Las impresia că sunt bună, drăguţă, amabilă, fericită, mulţumită... dar la o "privire" mai atentă sau în momentul când alţii încearcă să mă "guste" să le las doar un gust amar? (sper că nu am făcut-o de prea multe ori...)

Viaţa noastră reală (din familie, servici, etc) nu corespunde întotdeauna cu imaginea pe care o "afişăm". Oare de ce?

Întrebarea găsită zilele astea pe paginile unei cărţi, mi-a rămas în minte: "Te-ai mai duce la biserică dacă s-ar pune o casetă cu felul în care te-ai purtat acasă toată săptămâna?" Uneori nu mi-ar fi deloc greu, nici ruşine cu viaţa mea, însă sunt şi momente cand nu suntem atât "plăcuţi la vedere". 

Nu spun acum să afişăm în public adevăratul nostru caracter cu toată sluţenia lui, ci mai degrabă să-l înfrumuseţăm în aşa fel încât să corespundă cu imaginea pe care afişăm.

Uită cum ai fost ieri, de azi poţi fi altfel!!!

marți, 9 septembrie 2008

lecţia de ieri, bună pentru azi...


S-a încăpăţânat să intre într-o grupă în care nimeni nu o dorea, era deja a 7-a, numărul maxim al grupei fiind de 5-6. Dar oricât s-ar fi discutat cu ea, nu ajungeam la o înţelegere. Aşa că s-a tras la sorţi, cineva trebuia să plece! 
Nu vreau să-mi amintesc ce bocete au fost şi câtă suferinţă, când la sorţi a ieşit una din fetele adorate de grupă... Copila care a iscat scandalul însă, era în culmea fericirii, neştiind cât o va costa!
A plâns cât nu se poate, neputând suporta respingerea celorlalte fete... şi nici nu era uşor de suportat, pentru că ele o dispreţuiau, ajunsese bătaia lor de joc... "era inamicul" care s-a băgat între ele.
Mă uitam la ea, sperând că va regreta alegerea făcută şi îmi va cere să o mut în altă grupă, dar n-a făcut altceva decât să le vadă pe ele vinovate, n-a realizat că greşeala era la ea.

Situaţia creată, mi-a adus în minte o imagine a încăpăţânării noastre: o persoană care încearcă să intre într-un spaţiu mult mai mic decât ea, fiind silită să cioplească din sine pentru a reuşi, provocându-şi durere... Mă întreb: oare merită?

"Nu-ţi petrece timpul cu cineva care nu este dispus să şi-l petreacă cu tine"

luni, 8 septembrie 2008

childhood


Dacă viaţa nu e roz, coloreaz-o! :)

Şi azi ca şi ieri...

Ai aceeaşi valoare şi azi ca şi ieri. Nu crezi? Citeşte şi vei înţelege! 

Paul, cu o faţă abătută şi gânditoare, se întâlneşte cu prietena lui Laura în oraş să bea un suc. Deprimat, se descărcă spunându-i problemele lui… cu munca, cu banii, relaţia cu iubita lui, cu vocaţia sa!...
Totul părea că merge rău în viaţa sa…
Laura băgă mâna în geantă, scoase o bancnotă de 500 EURO şi-i spuse: „Vrei bancnota asta?”
Paul un pic confuz la început, i-a răspuns: „Bineînţeles, Laura. Cine nu i-ar vrea?”
Atunci Laura, luă bancnota într-unul din pumni şi-o mototoli până când a făcut o mingiucă. Arătându-i mingiuca mototolită, l-a întrebat din nou pe Paul: „Şi acum o mai vrei?”
„Laura, nu ştiu ce pretinzi cu asta, dar sunt tot 500 EURO. Bineînţeles că îi vreau dacă mi-i dai!”
Laura desfăcu bancnota, o aruncă pe jos şi o călcă în picioare, apoi o ridică murdară şi însemnată. „Tot o mai vrei?”
„Uite Laura, tot nu înţeleg ce vrei să spui, şi orice i-ai face, atâta timp cât nu o rupi, are aceeaşi valoare”.
„Paul, trebuie să ştii că, dacă uneori nu ies lucrurile aşa cum vrei, chiar dacă viaţa te mototoleşte sau te calcă în picioare, continui să fii la fel de valoros cum ai fost mereu. Ceea ce trebuie să te întrebi, este cât valorezi în realitate şi nu cât eşti de lovit la un moment dat”.
Paul rămase privind-o pe Laura fără să spună nimic, timp în care impactul mesajului pătrundea în mintea sa…
Laura a pus bancnota mototolită pe masă, lângă ea, şi cu un zâmbet complice a adăugat: „Poftim, păstreaz-o, pentru ca să-ţi aminteşti de asta când te simţi rău… dar îmi datorezi o bancnotă nouă de 500 EURO, pentru a o folosi cu următorul prieten care va avea nevoie”. Apoi, l-a pupat pe obraz şi s-a îndreptat spre ieşire.
Paul, a privit din nou bancnota, a zâmbit, a pus-o bine şi cu o energie nouă a chemat ospătarul să plătească nota.

De câte ori nu ne îndoim de propria noastră valoare, de faptul că merităm într-adevăr mai mult şi că putem reuşi dacă ne propunem?
Bineînţeles, nu e suficient doar să ne propunem! Trebuie trecut la acţiune şi există mai multe căi.
Hai să facem un exerciţiu:
1. Numeşte 5 persoane, care se numără printre cele mai bogate din lume.
2. Numeşte 5 persoane care se numără printre câştigătoarele concursului „Miss Univers”.
3. Numeşte 10 persoane câştigătoare a premiului Nobel.
4. Numeşte ultimii 5 câştigători de Oscar.

Cum este? Nu-ţi aminteşti? Stai liniştit, nici unul dintre noi nu-şi aminteşte… aplauzele vin şi se duc, trofeele se prăfuiesc… câştigătorii se uită!!!

Acum încearcă altfel:
1. Numeşte 3 profesori care te-au ajutat în formarea ta.
2. Numeşte 3 prieteni care te-au ajutat în momente dificile.
3. numeşte sau gândeşte-te la o persoană care te-a făcut să te simţi special sau să simţi ceva special.
4. Numeşte 5 persoane cu care îţi place să-ţi petreci timpul.

Ce zici? E mai bine?
Nu uita: persoanele care marchează diferenţa în viaţa ta, nu sunt acelea cu mai multe bunuri, cu mai mulţi bani… ci sunt acelea care se preocupă pentru tine, care te îngrijesc, care sunt în diferite feluri în viaţa ta. Meditează un moment… tu pe ce listă eşti? Nu ştii?
Te ajut eu! Nu eşti printre cei faimoşi, dar eşti printre cei de care îşi amintesc unii oameni prin viaţa cărora ai trecut...